Blandetea

Blandetea vorbei creeaza incredere. Blandetea gandului creeaza profunzime. Blandetea daruirii creeaza dragoste. Lao Tze

Timp pentru blandete?

Servici, familie, casa, studiu, confruntari cu birocratia, politica, sport, cosmetica, coafor, distractie, prieteni, calatorii. Gasim timp pentru toate, in afara de putina blandete. Sunt sigura ca in viata am intalnit diverse persoane blande si intelepte, care ne-au impresionat si uimit de fiecare data. De unde gasesc ei aceasta forta interioara, de unde se alimenteaza ei cu aceasta energie pozitiva, si care sunt metodele lor de a-si pastra vie aceasta capacitate? Inainte de a ne gandi ca probabil sunt pur si simplu niste persoane complet diferite de noi, in loc sa ne presupunem ca blandetea e o caracteristica accesibila exclusiv celor care se bucura de un temperament mai domol, haideti sa fim sincere cu noi insine si sa recunoastem ca, bineinteles printr-un anume aport de efort, oricare din noi ar putea deveni mai tandra, mai blanda, mai intelegatoare si mai calma.

De ce?

In primul rand trebuie sa gasim motivatia necesara initierii unui asemenea demers anevoios de autoeducare. Ce schimbari aduce o adiere de blandete in viata mea? Ce anume vreau eu sa se petreaca “altfel” intre mine si oamenii cu care relationez?
Daca as reusi sa creez in jur o atmosfera de relaxare si buna dispozitie, daca as reusi sa il fac pe cel de langa mine, indiferent daca este vorba de colegul de birou, de partenerul de viata sau de un simplu amic, sa se simta calm, acceptat, inteles, liber sa se manifeste sincer si fara cenzura, daca as reusi sa fac sa dispara toate acele tensiuni care ne consuma tuturor atata energie… Cautand raspunsul, vad cum intr-acolo converg toate dorintele mele, ca de fapt imbunatirea vietii personale si a celor din jur este interesul ultim care ma pune in miscare zi de zi. Accentul trebuie insa la inceput pus pe ceea ce pot eu sa fac pentru asta, urmand ca abia apoi sa astept sa vad cum si ceilalti se contamineaza pe rand de acest nou tip de a aborda relatia.

Cum?

EMPATIE

Punandu-ne in locul celuilalt, tratandu-l cu aceeasi intelegere cu care ne tratam pe noi insine, depasind prin ratiune barierele afective care ne fac sa ne comportam frumos doar cu cei care ne sunt in mod natural simpatici. Sa ne amintim mereu ca iesirile, rautatile, strigatele unui om vorbesc despre o suferinta interioara, sunt consecintele unor rani sau nemultumiri mai profunde, cu care imediat vom putea empatiza, pentru ca la randul nostru si harta noastra interioara contine astfel de forme.

Probleme emotionale, financiare, sau de natura fizica devin astfel semnale ca este nevoie de ajutorul si grija noastra, de cuvintele si participarea noastra. Cu cat situatia este mai dificila, cu cat ne este mai incomod sau mai peste mana sa ajutam persoana respectiva cu atat victoria va fi mai mare daca in cele din urma reusim sa gasim timpul, energia si resursele ca sa ii fim alaturi. Com-patimirea adica “a suferi impreuna cu celalalt” marcheaza renuntarea la indiferenta si pasivitatea pe care la randul nostru le detestam atat de mult atunci cand le intalnim la cei din jur.

ASCULTARE

Daruiti celuilalt atentia si ascultarea voastra. Nu va pripiti sa trageti concluzii si inainte de toate renuntati la prejudecati. De cele mai multe ori, credem ca am inteles despre ce este vorba inainte de a asculta pana la capat ce are de spus omul respectiv.

De asemenea, detasarea de problema LUI/EI este cateodata esentiala la inceput de drum pentru ca sa nu simtim problemele lui ca un afront personal. Chiar daca el are un conflict legat de persoana mea, este totusi conflictul lui. El este cel care duce batalia cea grea.

Inainte de toate trebuie sa il ascult, si apoi sa spun care este opinia sau pozitia mea fata de cele expuse de el, aratandu-i nu doar ca sunt dispusa sa uit de mine cateva clipe si sa il ascult cu calm, ci si ca imi voi rezerva un anumit timp pentru a ma gandi la problemele sale.

INSPIRATIE

Amintiti-va care sunt persoanele din viata voastra care se apropie cel mai mult de acest ideal de blandete si generozitate la care facem referinta. Luati exemplul lor, imitati ceea ce puteti din comportamentul si atitudinile lor. Observati cu atentie de unde is trag ei forta necesara pentru a nu ceda tensiunilor, si care sunt sursele lor de echilibru. Cautati in lumea intreaga astfel de exemple. Cititi biografii ale celor care si-au daruit viata si intelepciunea celorlalti.

Cand?

La aceasta intrebare ar trebui sa raspund cu: intotdeauna. Pentru ca este vorba despre un proces pe termen lung, despre un angajament de durata, si noi ne aflam doar la inceputurile lui voi spune: cat de des pot, de cate ori imi aduc aminte, de cate ori ma simt in stare.

Cu partenerul

Aceasta este persoana cu care ne impartim viata, cel pe care il cunoastem cel mai bine si de destinul caruia suntem legate intr-o maniera indisolubila. Bineinteles, tocmai din aceste motive, conflictele pe care le avem cu el sunt si cele mai greu de aplanat, pentru ca acestea ne afecteaza cel mai profund.

Problemele de comunicare in cuplu, tensiunile acumulate de-a lungul timpului, rupturile care se produc intre noi ne afecteaza atat de mult starea interioara incat este foarte greu sa putem fii obiective si detasate cand le privim in fata. Dar tocmai de aceea, aici trebuie lucrat cel mai mult. Problemele lor sunt si problemele noastre. Nu suntem sclavii problemelor noastre ci suntem creatorii lor.

Daca ni se pare cateodata ca ni se face o nedreptate, ca partenerul nostru este exclusiv responsabil pentru situatia creata, sa ne gandim ca totusi este in interesul nostru sa incercam sa intelegem si sa rezolvam aceasta problema, pentru ca poate in momentul respectiv intr-adevar partenerul nu are capacitatea de rezova totul singur. Faptul ca aratam cat de mult ne pasa de noi insine si de el, nu va schimba starea de fapt, nu ne va face partase la vinovatie, si nici nu ne va ciunti demnitatea. Dimpotriva. Orice conflict rezolvat la vremea lui cu inteligenta, rabdare si eleganta va reprezenta in viitor un precedent care sa ne dea incredere in noi, si care sa ne creasca in ochii partenerului mai mult decat orice dragalasenie oferita pe timp de pace.

Cu colegii de servici

In mod normal, acesta ar trebui sa fie tipul de relatie cel mai usor de abordat, pentru ca atat implicatiile afective cat si expectantele noastre de la ei sunt mai reduse decat in alte cazuri. NU SUNTEM OBLIGATI sa devenim prieteni intimi cu toti colegii de servici. Nimeni nu ne pretinde asa ceva. Nu avem de ce sa ne asteptam sa fim afini cu acestia si cu atat mai putin nu este nevoie sa vedem viata din aceealasi unghi. Unicul nostru scop ar fi acela de a pastra o atmosfera prielnica muncii in comun, adica o atmosfera lipsita de tensiuni, certuri si impunsaturi.

Astfel, in loc sa ne enervam din cauza unor greseli facute de acestia sau pe fondul unor comportamente ce ni se par inadecvate, am putea sa ii ajutam sa corecteze ceea ce au gresit, sa evitam sa pierdem vremea cu discutii interminabile menite sa ii faca sa se simta prost pentru ceea ce au facut, si sa ii silim pur si simplu sa treaca imediat la rezolvarea problemei, asigurandu-i de sprijinul nostru in acest demers. Sa nu uitam sa observam totusi cu o oarecare atentie care este starea lor de spirit si daca vedem ca intr-adevar nu se afla intr-o pasa prea buna sa fim rabdatori si sa asteptam un moment prielnic pentru a ii confrunta.

In afara de relatiile legate strict de servici, restul relatiilor cu colegii trebuie sa decurga firesc, ca si cu oricare alti oameni care pot sau nu sa devina prietenii nostri, in functie de compatibilitatile dintre noi.

Cu copiii

Cand vine vorba de copii, chestiunea blandetii devine un imperativ. Noi suntem stalpul de referinta, modelul si sprijinul lor inca din ziua in care s-au nascut. Noi suntem cele care ii ascultam, ii intelegem si ii ajutam mereu, si ei au nevoie de aceasta componenta stabila, de iubirea noastra care nu cunoaste fluctuatii si pe care ei se pot baza in orice clipa/situatie. O mama nervoasa, temperamentala si nestapanita va crea copiilor ei un handicap emotional pe care acestia il vor purta toata viata, si acestia la randul lor vor oferi acelasi tip de tratament copiilor lor. O mama blanda, calma si moderata va crea copilului sau spatiul necesar unei dezvoltari psihice armonioase, invatandu-l la fiecare pas sa faca fata diverselor probleme ce pot aparea pe parcurs.