Primii pasi de piticot

Se gandeste mult inainte sa se ridice…”Oare ce se intampla daca o fac? Si daca doare?” Si in final, incepe incetisor sa-si ridice funduletul si sa faca doi, trei pasi, dupa care, ups, cade pe pamant. “Dar nu m-a durut!” se gandeste el. Iar acest mic exercitiu poate fi si este repetat la nesfarsit.

Incepe incetisor din luna a 9-a, cand incearca din rasputeri sa se ridice in picioare, iar cand vrei sa-i oferi ajutorul nu iti da mana si in scurt timp te trezesti ca iti arunca o privire incruntata. Este un omulet care vrea sa se descurce pe cont propriu. Apoi, va incepe sa umble sprijinindu-se de mobila, iar tu cu siguranta nu vei mai avea probleme cu praful in aceste 3-4 luni (intre luna a 9-a si a 13-a). Insa urmatorii doi pasi sunt cei desicisivi, care ii va duce pe bebeul tau spre o adevarata “ascensiune” in lumea celor mari. Fara a avea vreun punct de sprijin, intre 9 – 12 luni incepe sa stea pe picoarele lui. Se uita la tine si iti zambeste, parca facandu-ti cu ochiul. “Mami, am reusit!” Normal ca a reusit, doar l-ai incurajat. Iar acum te intrebi prin ce anume l-ai ajutat daca ti-a refuzat literalmente sprijinul? Ai fost langa el, i-ai spus cuvinte de incurajare, iar el a reusit. De multe ori, si aceste mici lucruri pe care i le oferi il ambitioneaza, iar din aceste ambitii iau nastere mari reusite.

Multi copii, incep sa faca primii pasi chiar din luna a 10-a. Ba mai cad, ba se sprijina in ultimul moment de fotoliu, apoi se uita la tine si iti zambesc: “Oare m-a vazut mami?”. Ori, le place asa de mult sa mai curete covorul cand merge pe genunchi, incat ar face orice numai sa-l lasi sa umble, chiar daca nu pe talpi. Ce putem face atunci cand vedem cat de bucuros e ca si-a pus piciorusele in functiune, iar noi ii stricam putin din distractie, ca daca nu, ne va strica el putin din pantalonii pe care ii poarta? Nu e chiar asa de greu: ii punem aparatoare la genunchi ca sa nu-l deranjam din explorare.

Insa, la unii dintre bebei, primii pasi se “intind” pe parcursul mai multor luni: incep sa ii faca singuri doar din luna a 15-a.
Uneori e bine sa-i ajutam sa faca primii pasi intr-un premergator, insa e esential sa stim ca doar cand a inceput sa stea singurel in fundic este indicat sa-l obisnuiesti cu premergatorul. Oricum, fie ca merge singurel sau intr-un premergator, el mereu va fi de parere ca mama lui este o eroina, deoarece i-ai indeplinit dorinta de a da cu piciorusele pe covor.

Acum facem pasi marunti spre dormitor, unde mami ne zambeste si isi deschide bratele ca noi sa cadem in ele. Apoi, ne intindem usurel in patuc, iar mami, cum este buna si draguta, ne va citi o poveste lunga-lunga pana ce Mos Ene va veni pe la gene si vom adormi. Somn usor, caci maine e o noua zi!