Sa te pui in pielea unei cantarete de mare succes nu este un lucru usor. “Viata in roz” a lui Edith Piaf a fost traita pe platourile de filmare de actrita Marion Cotillard in filmul La vie en rose (2007), un musical de mare succes, iar dupa dezvaluirile facute de Marion, rolul interpretat nu a fost floare la ureche.
Nu merita sa stricam suspansul prin detalierea actiunii filmului, insa pentru a urmari acest film este nevoie de multa rabdare, si asta nu din cauza ca ar fi plictisitor, ci din cauza ca destinele personajelor sunt atat de complexe, incat pana ajung sa urmeze un curs normal, iti pun rabdarea la incercare.
Daca i-a fost greu lui Marion Cotillard sa retraiasca visul frantuzoaicei Edith Piaf – femeia a carei voce a cucerit intreaga lume a secolului XX – si cum a reusit sa duca acest vis la bun sfarsit?
Sa aflam de la Marion:
“As putea spune ca acesta este cel mai incitant rol pe care l-am jucat pana in prezent. Insa din punct de vedere al infatisarii mi-a fost destul de greu. Am interpretat rolul unei femei aflata la o varsta mai inaintata, al unei femei de 47 ani, iar asta presupunea varii schimbari. Corpul meu a avut nevoie de mai multe ajustari ca sa par mai inalta sau mai plinuta. Acestea nu m-au facut nici pe departe sa ma simt confortabil, de aceea prea putin m-am simtit in pielea mea. Insa acesta nu este singurul lucrumai greu de realizat: Sa-ti sincronizezi vocea cu cea a marii actrite (considerata si “sufletul Parisului”) nu este un lucru usor; necesita multa rabdare!
Iar pentru a semana cat mai fidel originalului este necesar sa te folosesti atat de mimica corpului, cat si de expresia fetei, adica sa traiesti ceea ce a trait Edith Piaf in momentul respectiv. Stiu, e nevoie de multa, multa voce! Am facut exericitii zilnice cu vocea: am cantat atat incet, cat si tare, insa fara a depasi limita: cea de a-mi pierde vocea.
Multa lume imi zice ca am incercat sa o copiez. Nu, nu am incercat sa o imit, am vrut sa o inteleg, sa inteleg trairile ei. M-am uitat la filme in care a aparut, am ascultat-o de mii de ori cantand, in ideea de a-i cunoaste adevarata poveste. In combinatie cu ajustarile “fizice” suferite si aceste ultime incercari iti ofera posibilitatea de a te aventura in pielea personajului: asa am facut si eu, m-am lasat purtata prin viata ei!
In final, nu pot sa zic ca ma simt usurata ca am scapat de acest rol, pentru ca eu, desi am i-am interpretat rolul de idol, nu asa am inteles-o, ci am inteles-o ca femeie, iar in acel moment, interpretand-o, m-am simtit spiritual mai aproape de ea, stiam ca aveam sa-i reimplinesc visul.”(Marion Cotillard intr-un interviu postat pe site-ul www.collider.com pe data de 12 decembrie 2007 )
Normal, fiecare dintre noi are visul sau, care implinit sau nu (inca) urmat, si apoi trait pe deplin. In concluzie, sa luam drept exemplu spusele lui Edith: Pentru mine, a canta este o cale de evadare. Este o alta lume.
Leave a reply