Seducatoare celebre

Seductia a devenit un termen mult prea popular, si de aceea se confunda adesea cu diferite materii catifelate: frumuseste, gesturi, kilograme in plus sau in minus si dantura perfecta. Din pacate, exercitiile de frumusete a trupului nu au nici cea mai infima legatura cu seductia adevarata, cea care le scoate in lumina pe cele mai fascinante personaje ale tuturor timpurilor: femei care emana putere si dinamism, cele care ar putea sa ne slujeasca drept bun exemplu al suprematiei personalitatii si vocatiei in combinatie cu insusirea temeinica a artei iubirii.

Cel mai cunoscut exemplu stralucit al femeii fatale este insasi doamna Cleopatra, care ne spune ca una dintre particularitatile importante ale seducatoarei este o imenistate de vointa care ii permite sa fascineze si sa-si pastreze barbatii potriviti si doriti fara sa-si exprime nevoia de a fi asistata.

Marile seducatoare urmareau amorul si nu casnicia, implinirea rostului pe terra si nu accesul la nemurire prin secundarea geniilor.

Exista o tagma de seducatoare mai de succes decat curtezanele?
Meditand asupra ademenirilor, Sartre spunea ca seductia se tine pe conversatii fascinante. Nu din intamplare curtezanele studiau arta oratorica, erau mari povestitoare si recitau poezie. Acestea sunt lucrurile cu care operau in mestesugurile seductiei; or cuvintele sunt viguroase, erotice si puternice. Parafrazand expresiile intelepciunii frantuzesti: marita-te pentru conversatii – acestea sunt singurele care dureaza, iar seductia este in cea mai mare parte vraja mentala.

Insa preferata mea in materie este si cea mai putin atragatoare (fiziceste): Lou Andreas-Salome – tipul intelectualei neobosite care a sustinut exceland in argumente ca femeile sunt sexul superior naturalmente poligam. Lista ei de cuceriri cuprinde sute de amanti si adoratori printre care si Frederick Nietzsche, filozoful nihilist Paul Ree (a reusit sa-si imparta viata cu amandoi intr-un menage a trois tensionant), poetul Rainer Maria Rilke si chiar Freud. Unul dintre admiratori s-a sinucis din exces de iubire neimpartasita, iar altii doi, printre care si Nietzsche, au incercat sa-si curme zilele atunci cand li s-au refuzat atentiile. Femeie care – atentie! – nu a fost deloc atragatoare, suficient incat sa fie confundata cu mama lui Rilke atunci cand cei doi erau iubiti.
Tot ce poseda era carisma, inteligenta si putere.

Obiectul seductiei:
Un barbat sedus intrevede sursele orbirii in originile divine ale fapturii fatale: or nu concepe ca ar exista vreo putere pamanteana care sa-l rascoleasca in asemenea masura, sa-l miceasca si sa-l renasca: caz in care aparentele fizice nesustinute de expresii pronuntate ale personalitatii sunt intru totul irelevante. Asemenea fiinte posesoare de perfectiuni intr-ale seductiei sunt, de exemplu, sirenele: zeite atotcuprinzatoare, in sensul ca puterea lor de seductie cuprinde ambele aspecte ale artei: cea fizica si cea psihologica; aparente dramatice si rapire a mintii prin rituri arhaice.
Seductie tridimensionala
Asa cum o imagine nu poate cuprinde timpul miscator, seductia nu se poate desfasura pe instincte si artificii. Ingredientul indispensabil este inteligenta in a ticlui un erotism dinamic, alternare perpetua intre liniste si anxietate, chin si extaz, intimitate si distanta, placere si durere. Cu alte cuvinte, fara arta iubirea se pierde in plictis.
Un libidou sanatos, inteligenta si cultura sunt cele are iti fac viata fascinanta.